Consiliul de Stiinta si Tehnologie (Science and
Technology Facility Council) din Marea Britanie, impreuna cu Societatea Max
Planck din Germania, au anuntat, joi, concluziile la care au ajuns astronomii, si
anume ca praful cosmic obscureaza aproximativ jumatate din radiatia stelara
produsa in Univers.
Autorii
acestei descoperiri sunt Cristina C. Popescu, Simon Driver (University of St
Andrews, Marea Britanie), Richard J. Tuffs (Max-Planck-Institut fuer
Kernphysik, Germania), Alister Graham (Swinburne University, Australia), Jochen
Liske (European Southern Observatory, Germania), Ivan Baldry (Liverpool John
Moores University, Marea Britanie).
ROMPRES: In ce fel influenteaza descoperirea dumneavoastra
teoriile despre Univers?
Cristina C. Popescu: Una dintre problemele fundamentale
pe care teoriile despre Univers incearca sa le elucideze este descrierea
detaliata a proceselor fizice care au dus la formarea si evolutia galaxiilor
din momentul formarii primelor stele si pana in prezent. Pentru a putea face
progres, astronomii folosesc aceste modele teoretice pentru a face predictii
asupra marimilor observationale din Univers. Una dintre aceste marimi observationale
este si radiatia stelara produsa de toate stelele din Univers. Noile noastre
rezultate arata ca radiatia provenita de la stele a fost substantial subestimata,
datorita faptului ca doar jumatate din aceasta radiatie poate fi detectata
direct in radiatia vizibila, restul fiind absorbita de praful cosmic din
galaxiile in care locuiesc aceste stele. Deci, toate modelele teoretice trebuie
sa fie acum recalibrate, pentru a putea lua in considerare faptul ca Universul
produce de doua ori mai multa radiatie stelara decat se credea anterior. Asta inseamna
ca si rata de formare stelara este aproximativ de doua ori mai mare decat se
credea si intreaga istorie a formarii stelare a universului trebuie rescrisa.
ROMPRES: Ce impact are aceasta descoperire pentru lumea stiintifica
astronomica?
Cristina C. Popescu: Aceasta descoperire va impulsiona asa
numita cercetare astronomica de laborator. Aici ma refer in special la
producerea in laboratoarele terestre a unor analoage terestre ale particulelor
de praf cosmice. In felul acesta se va putea masura direct interactiunea
acestor particule de praf cu radiatia, simuland conditiile din mediul
interstelar - adica la temperaturi foarte scazute, la doar 10 sau 20 de grade
Kelvin. In plus, experimentele de laborator vor incerca sa reproduca reactiile
chimice si procesele fizice care duc la producerea sau distrugerea particulelor
de praf din diferite regiuni ale galaxiilor, cum ar fi in norii gazosi
interstelari, in vanturile stelare sau in supernove.
Un alt impact al acestei descoperiri este si cel legat de
rolul gaurilor negre in alimentarea cu energie a particulelor de praf cosmic si
deci in balanta energetica a Universului. Concluziile noastre demonstreaza ca
radiatia provenita de la stele este suficienta pentru a incalzi praful cosmic si
de a produce radiatia in infrarosu a Universului - mai precis, caldura emanata
de particulele de praf cosmic. Anterior, astronomii postulasera faptul ca
energia gravitationala produsa de gazul inghitit de gaurile negre ar putea
oferi o sursa alternativa de energie in incalzirea prafului cosmic. Noile
noastre rezultate elimina aceasta alternativa si arata ca gaurile negre nu joaca
un rol important in balansul energetic al Universului.
ROMPRES: In ce fel poate ajuta aceasta descoperire
programele spatiale de cercetare a Universului ?
Cristina C. Popescu: Descoperirea noastra, potrivit careia
jumatate din radiatia produsa de stele este absorbita de praful cosmic si este
reemisa in infrarosu, arata cat de important este studiul radiatiei in infrarosu
si da o noua motivatie dezvoltarii telescoapelor in infrarosu, care nu pot sa
opereze decat din spatiul cosmic, deoarece atmosfera Pamantului absoarbe aceasta
radiatie.
Prevad ca noile noastre rezultate vor ajuta la
accelerarea dezvoltarii tehnologiei spatiale legate de misiunile spatiale in
infrarosu. Una dintre cele mai mari probleme tehnologice pe care le impune
construirea unui telescop in infrarosu este ca acesta trebuie sa fie foarte
rece, altfel caldura provenita de la oglinda telescopului si de la structurile
de suport ale acestuia, care nu este altceva decat radiatie in infrarosu, ar
"orbi" detectoarele supra-sensibile ale telescopului. De aceea,
oglinda telescopului trebuie sa fie racita la numai cateva grade deasupra lui
zero absolut.
Pana acum, acest lucru nu a fost cu putinta decat pentru
telescoape spatiale relativ mici (de 85 cm). In urmatorii ani speram sa dezvoltam
noi tehnologii, care sa permita construirea de telescoape spatiale in infrarosu
mult mai mari, de 3,5 metri, care vor fi capabile sa masoare radiatia in
infrarosu din Universul foarte indepartat, adica de la primele galaxii formate in
Univers.
